Hiccups

Minunat. Ce exemplu de viata, ce gandire frumoasa. Recunosc, pentru mine, finalul a invelit totul intr-o frumoasa panglica rosie de saten…

Multumita unui amic care mi-a facut recomandarea, l-am ascultat pe omul asta invatandu-ma cateva lucruri esentiale si extrem de valoroase pentru o viata traita asa cum trebuie, as in make the most of it and be a good human, pentru tine si pentru ceilalti.

Ar fi de-a dreptul idiot sa ma pun acum sa intaresc ideile lui sau se le completez. Eu mi-am extras, printre zambete, vesele sau amare, headlights-urile care fac speech-ul asta atat de frumos. Mi-ar placea, totusi, sa fac atatea lucruri frumoase si nebune cum a facut el… dar asta tine cred si de conjuncturi. Sau, better yet, it could be that the best is yet the come…

Va invit!

A fost suficient cat sa imi insenineze ziua, care a fost si ea la randul ei foarte placuta! M-a transpus intr-o stare de fericire rezultand intr-un zambet larg si destul de energic, cat sa imi ajunga sa il impart  :)

Nu am rezistat, nu am putut sta in autobuzul in care m-am urcat, si am coborat la urmatoarea statie. Cu Jason Mraz si ale lui minunatii in ureche, am plutit pe strada zambind tuturor care au trecut pe langa mine, si am avut impresia ca generez cate un colt de zambet pe fata fiecaruia. Sau poate mi-am imaginat?

Oricum, cat de frumos ar fi? Sa generam un sir-domino de zambete. Avem nevoie de asta.

Eram in centru, si am vazut un mim imbracat tot in alb, cu o floare mare roz in mana, facea cu ochiul tuturor si trimitea pupici. Pentru ca imi plac tare mult manifestarile astea (desi tot un fel de cersetorie reprezinta, dar macar te fac sa zambesti), i-am pus un ban in cosulet. Mi-a atras atentia sa ii ating cu degetul mana. Si atunci, hocus-pocus…

… am primit o bombonica, cu umplutura de fericire.

Nu, nu am sa filozofez eu pe tema asta :). Am sa pun aici un filmulet tare dragutel, despre un tip foarte binevoitor si simpatic, care face complimente gratuite oamenilor doar pentru a-i face sa se simta bine.

Ce il da peste cap, pentru ca asta e plotul, este o persoana cu care se intalneste, care refuza complimentele lui si nici n-o imbuneaza cuvintele lui frumoase. E interesant de urmarit toata povestioara, pentru ca functioneaza ca un soi de pilda.

Recunosc ca nici eu n-am avut rabdare la inceput cu clipuletul, dar m-am bucurat ca l-am vazut, simt ca pot invata din el.

De pe blogul ei.

Continuand pe acelasi ton, am descoperit pe un blog (umplut cu fapte bune, for real), cateva povestioare care mi-au placut tare mult:
Bunica
1000 de lei
Autostopista

Da, şoc, mai exista si oameni buni care fac fapte bune, gratuite, si nu doar pentru cei care o cersesc pe jos, la marginea cladirilor parasite (pe aceia nu ai cum sa ii ocolesti si sa ramai impasibil…).

Astea sunt exemple mici, dar oare nu mic cu mic se face mare?

Aaa, uite ca mi-am adus aminte, mi s-au intamplat si mie 2 faze tare faine, care mi-au ramas pe veci in suflet (cu oameni complet straini).

Prima faza s-a intamplat cand eram mai micuta (cred ca vreo 12 ani aveam), Read the rest of this entry »