Hiccups

Bird York - In the deep

(…)

Adio, port…

Adio, cuib de veselie trecatoare…
Adio, cabareturi…
Adio, dansatoare…
Adio, ciocnet de pahare…
Adio, tot ce-a fost…
Adio!…

De-acum, pornim…
Pornim din nou…
Pornim!…
Si-n urma noastra, marea
Isi impleteste respirarea
Cu al sirenelor ecou —
Eternul nostru semn de intrebare!…
Iar mai tarziu
Sarmnul port
Abia-si mai lamureste-n zare
Conturul alb,
Ca si-un cavou
Din care mortii-ncep sa-nvie!…
Si bricul nostru-i primul mort
Care-a-nviat,
Invesmantat
In alb,
De sus si pana jos,
Ca si Cristos!…

Suntem departe —
Da… departe!…
Si vantul marii ne saruta
Pe frunte,
Pe obraji,
Pe gura…

Si parca ne cunoaste, vantul —
Cu nevazutele lui brate ne-arata drumul
Si ne-nvata
Sa ne ferim de sfatul zarii,
Caci zarea-i vesnic prefacuta…
Si-apoi ne lasa cand pricepe
Ca noi i-am talmacit cuvantul!…

Plutim spre rasaritul lumii,
Plutim spre prima dimineata!…
Si bricul alb
Sfasie-n doua covorul apelor albastre,
Lasand in urma lui o dara de spuma creata,
Ce se-ntinde
Ca si o punte nesfarsita,
Pe care sufletele noastre
Se vor intoarce-acasa-n ziua
Cand uraganele ne-or vinde!…
Si-asa, pluti-vom toata ziua…
Si-asa, pluti-vom noaptea toata…
Si-asa, pluti-vom vreme multa —
Caci “prea multa“ nu e niciodata,
Cand ne-ndreptam spre “Insula enigma“,
In care nu stim nimeni inca, ce va fi —
Dar stim cu totii ca-ntr-o buna zi,
Noi, cei nascuti din tata-n fiu navigatori,
Vom acosta la randul nostru-nvingatori…

(I. Minulescu, Spre insula Enigma)

A fost suficient cat sa imi insenineze ziua, care a fost si ea la randul ei foarte placuta! M-a transpus intr-o stare de fericire rezultand intr-un zambet larg si destul de energic, cat sa imi ajunga sa il impart  :)

Nu am rezistat, nu am putut sta in autobuzul in care m-am urcat, si am coborat la urmatoarea statie. Cu Jason Mraz si ale lui minunatii in ureche, am plutit pe strada zambind tuturor care au trecut pe langa mine, si am avut impresia ca generez cate un colt de zambet pe fata fiecaruia. Sau poate mi-am imaginat?

Oricum, cat de frumos ar fi? Sa generam un sir-domino de zambete. Avem nevoie de asta.

Eram in centru, si am vazut un mim imbracat tot in alb, cu o floare mare roz in mana, facea cu ochiul tuturor si trimitea pupici. Pentru ca imi plac tare mult manifestarile astea (desi tot un fel de cersetorie reprezinta, dar macar te fac sa zambesti), i-am pus un ban in cosulet. Mi-a atras atentia sa ii ating cu degetul mana. Si atunci, hocus-pocus…

… am primit o bombonica, cu umplutura de fericire.

Mi-au crescut aripi.
Am de gand sa le folosesc, sa ma joc cu ele, sa le las sa faca ele ce stiu mai bine…

Maine, zbor! Mi se indeplineste un vis. Merg spre soare si imi voi clati ochii si scutura aripile, ca-ntr-un dans, acolo aproape de el! Si in acelasi joc de-a baba oarba, voi cobori intr-o alta lume.

Va urez tuturor o vacanta placuta si plina de soare si zambete :)!

Niciodata sa nu uiti cine esti, care iti sunt visele, lucrurile in care crezi si lucrurile care iti fac inima sa bata intr-un ritm alert si o coloreaza in toate culorile fericirii. Jumatatile de masura sunt ucigasele sentimentului de implinire, sunt franele, sunt lamele care taie aripile ce te duc spre locul in care zambetul troneaza peste intreaga ta fiinta. Superficialitatea si gandul ca “this is as good as it gets” sunt cele care ne opresc din drumul spre “i’m so happy i want to scream”. Hai sa visam… si hai sa dam voie viselor sa devina realitate. (NTS)

E frumos sa urmaresti de la cap la coada o poveste de dragoste. E frumos sa suspini vazandu-i, fie ca sunt protagonistii tai preferati dintr-o carte, un film, vecinii tai de bloc, doi amici buni sau chiar prietenul tau cel mai bun, indragostit; fie o proiectie de-a ta intr-un paralel univers, intr-o poveste ireala, magica, out of this world.

Se iubesc, sunt copilarosi, se alearga pe strada, se tin in brate cu orele, se privesc in ochii jucausi uitand de ei, le tremura vocile, le tremura mainile. Isi fac cadourile cele mai dragute si inocente, nu pot suporta gandul ca sunt intr-un loc fara celalalt si luna ii gaseste, in fiecare seara, imbratisati, pe o banca intr-un parc deosebit prin prezenta lor, luna bucuroasa sa le fie martor unic al fericirii.

Sunt tineri prin suflet, sunt cei care fac lumea frumoasa, pentru ca ei contribuie la echilibrul emotional al lumii. Avem nevoie de ei.

There’s only one pretty child in the world, and every mother has it.

Let’s be mommy’s child again for a day (especially)

Ce idiotenie e asta cu timpul, de ce nu are rabdare cu mine?

Pana una alta… sa ne radem.

And bonfires lit up the shores…

Pentru ca ma intristeaza si ma infioara, cu cat suflet o canta. Pentru lacrimile care il cuprind. Pentru ca isi deschide sufletul prin cantec.

Pentru ca melodia e minunata. Si pentru multe altele…