Hiccups

În ultima vreme mi se întâmplă atât de des să aștept cu așa de multă emoție o anume întâmplare, o situație, o zi, o săptămână specială, o dimineață speciala, o excursie, o piesă de teatru, parcă mă găsesc tot timpul așteptând. Și mă tot gândesc cu entuziasm la cum mă voi simți când voi fi in the middle of it, îmi fac scenarii, mă gândesc la posibilități de a extinde cumva timpul, să mă bucur de fiecare secundă și să o multiplic chiar, cui nu-i place să își extindă bucuria? Chiar și în timp ce trăiesc efectiv întâmplarea, mă opresc să conștientizez frumusețea care mă înconjoară și așa sper eu să fac să dureze mai mult.

Dar întotdeauna se încheie așa dureros de repede! Așa e cu lucrurile frumoase, se pare.

“Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârșit spre început. Trebuie să-l cânți totdeauna îndreptându-te spre sfârșit. Pe parcurs, în timp ce cânți încă și muzica te îmbată, îți dai seama că sfârșitul se apropie totuși, oricât l-ai amâna. Încerci să lungești puțin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfârșitul.”

“Oricât de frumoasă ar fi o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. [...] Astfel că orice cântec, orice concert mi se părea că nu este decât un continuu avertisment. Mi se repeta mereu că frumusețea, vraja, sunt provizorii. [...] Nu putem  în timpul concertului să fugim înapoi prin desișul sunetelor spre clipa când îmbătați de muzică, am deschis buzele și am început să murmurăm.” (Octavian Paler, Viața pe un peron)

Totuși, notei puternic pesimiste a textului lui Paler i-aș adăuga ceva: lucrurile frumoase vin, de cele mai multe ori, în doze mici. O melodie frumoasă e apreciată mai mult dacă nu e lălăită la infinit - i se pierde farmecul. Am fost înzestrați, din fericire, cu darul de a păstra în suflet și amintiri cântecele, și le putem da replay oricând simțim nevoia; am auzit de unii care o fac în timp ce călătoresc cu autobuzul, plimbându-se prin parcuri, în timpul examenelor când uitându-se pe geam observă feeria dansului fulgilor de zăpadă, alteori pe trenul înapoi…

Am o compilație de cântece, am să-i dau play să adorm pe note frumoase acum

Nat King Cole - Adeste Fideles

“Christmas is not a time nor a season, but a state of mind. To cherish peace and goodwill, to be plenteous in mercy, is to have the real spirit of Christmas.”

Am tot auzit cum că ar fi ajuns Crăciunul mult prea comercial (true), și că nowadays religia nu prea mai are de fapt nicio treabă cu sărbătoarea. Lor și celorlalți, le spun că fiecare îi atribuie Crăciunului însemnătatea pe care o vrea (doar suntem liberi, nu?).

Dacă acea însemnătate atribuită Crăciunului e de solemnitatea binemeritată, atunci te poți considera norocos. Pentru că zilele astea 3 atât de deosebite, când sărbătorim nașterea Mântuitorului, le trăiești între sufletele dragi ție și împarți bucuria de a dărui (material sau spiritual) cu ei - și asta nu poate decât să te îmbogățească ca om. Să te facă om și mai bun, să te gândești cu drag la cei apropiați, dar și la cei de departe cu care acum reînnozi legăturile (și în timpul anului ești prea ocupat pentru asta). Să te gândești la cei mai puțini avuți și să îndrepți un gest bun către ei. Să zâmbești tuturor pe stradă pentru că nu poți ști niciodată cui îi luminezi ziua nereușită - și ce puțin efort te-a costat.

A crede în Dumnezeu asociez cu a crede în bunătate, în bunătatea oamenilor în special - that’s what it’s all about. Pentru că din bunătate și iubire pentru noi oamenii, Dumnezeu l-a trimis pe unicul Lui copil pe pământ între noi. Cum putem noi sărbători asta altfel decât prin a fi buni noi înșine, între noi? Asta ar trebui să se întâmple tot timpul, dar da, e nevoie de un eveniment la scară mondială pentru influențarea tuturor, pentru a le da un imbold, să-și aducă aminte să fie buni.

Și în seara de ajun, după ce mama a muncit ca o albinuță toată ziua ca sa pregătească papa bun de Crăciun și tu ai muncit în special la decorarea brăduțului cu inocență - cu îngerași, cu globuri vesele, cu luminițe colorate, cu trenulețe si clopoței -, ce sentiment frumos de liniște te învăluie ascultând zâmbind colindele suave… în miros pregnant de prăjitură pregătită cu drag… Și ce frumos e să stai cu capul sub brad și să urmărești puzderia de culori si veselie din pomișor până sus-sus de tot, unde steaua aurie tronează în vârf!

Oricât de comercial ar fi… Crăciunul ne aduce căldură în suflet și asta e ceva ce n-ar trebui nimeni să-și refuze!

Crăciun fericit, bogat și cald, vă urez tuturor!

Minunat. Ce exemplu de viata, ce gandire frumoasa. Recunosc, pentru mine, finalul a invelit totul intr-o frumoasa panglica rosie de saten…

Multumita unui amic care mi-a facut recomandarea, l-am ascultat pe omul asta invatandu-ma cateva lucruri esentiale si extrem de valoroase pentru o viata traita asa cum trebuie, as in make the most of it and be a good human, pentru tine si pentru ceilalti.

Ar fi de-a dreptul idiot sa ma pun acum sa intaresc ideile lui sau se le completez. Eu mi-am extras, printre zambete, vesele sau amare, headlights-urile care fac speech-ul asta atat de frumos. Mi-ar placea, totusi, sa fac atatea lucruri frumoase si nebune cum a facut el… dar asta tine cred si de conjuncturi. Sau, better yet, it could be that the best is yet the come…

Va invit!

http://sibfest.ro/Faust.aspx

“Mi-aş vinde sufletul să mai văd acest Faust o dată. Cea mai uluitoare experienţă teatrală a acestei (sau, se poate spune, a oricărei) vieţi, Faust (Ingliston Lowland Hall) a înfierat şi a paralizat ca o smoală fierbinte aplicată direct pe piele. Acestă producţie, desfăşurată într-un hangar de lângă aeroport, ne-a fascinat şi ne-a vrăjit pe cei mai mulţi dintre noi, şi m-a întristat în privinţa unui singur lucru. Poate nu o să mai văd niciodată în viaţă un eveniment mai impresionant şi mai teatral.” (The Observer, 23 august 2009)

Nu e nimic ce sa poti povesti sau descrie, nici macar pe baza imaginilor sau clipurilor video cu scene. E ceva ce trebuie sa traiesti. Si I was lucky enough to do that! Acum pot spune cu adevarat ca am vazut ce inseamna Teatru.

Un numar impresionant de actori talentati, fantome de oameni si creaturi hidoase, pereti instabili, foc, artificii, sange, inocenta, cantece funebre, cantece de biserica, fasaituri, suflete neintelese, iad si rai, porci, flacari si caldura, strigate in ecou, fiinte posedate… un amalgam de sentimente care te incearca la vazul tuturor acestor lucruri, dar unul de baza: admiratia pentru asa un proiect maret si complex, pentru jocul incredibil al actorilor!

Si Sibiu e o minunatie de oras!

BBC Reportage on Faust

A fost suficient cat sa imi insenineze ziua, care a fost si ea la randul ei foarte placuta! M-a transpus intr-o stare de fericire rezultand intr-un zambet larg si destul de energic, cat sa imi ajunga sa il impart  :)

Nu am rezistat, nu am putut sta in autobuzul in care m-am urcat, si am coborat la urmatoarea statie. Cu Jason Mraz si ale lui minunatii in ureche, am plutit pe strada zambind tuturor care au trecut pe langa mine, si am avut impresia ca generez cate un colt de zambet pe fata fiecaruia. Sau poate mi-am imaginat?

Oricum, cat de frumos ar fi? Sa generam un sir-domino de zambete. Avem nevoie de asta.

Eram in centru, si am vazut un mim imbracat tot in alb, cu o floare mare roz in mana, facea cu ochiul tuturor si trimitea pupici. Pentru ca imi plac tare mult manifestarile astea (desi tot un fel de cersetorie reprezinta, dar macar te fac sa zambesti), i-am pus un ban in cosulet. Mi-a atras atentia sa ii ating cu degetul mana. Si atunci, hocus-pocus…

… am primit o bombonica, cu umplutura de fericire.

Mi-au crescut aripi.
Am de gand sa le folosesc, sa ma joc cu ele, sa le las sa faca ele ce stiu mai bine…

Maine, zbor! Mi se indeplineste un vis. Merg spre soare si imi voi clati ochii si scutura aripile, ca-ntr-un dans, acolo aproape de el! Si in acelasi joc de-a baba oarba, voi cobori intr-o alta lume.

Va urez tuturor o vacanta placuta si plina de soare si zambete :)!

There’s only one pretty child in the world, and every mother has it.

Let’s be mommy’s child again for a day (especially)

Yiruma - River Flows In You

E tare, tare curios, cum o simpla, singura figura cunoscuta si reintalnita dupa mult timp, iti poate pune un zambet larg pe fata si sa-ti insenineze si umple de soare, ziua intreaga…

Era in fata mea, in statia de tramvai. Eu priveam absenta in jur, cum fac de obicei, stateam cu castile in urechi, cantam in minte, ma bucuram de soare si apoi… m-a lovit :). Era Ina!

Acum vreo 2 ani jumatate, numai ce intrasem pe portile facultatii, dezorientata, debusolata, cu mintea in cioburi, trecand printr-o perioada pe care nu o doresc nimanui. Ati observat cum, daca vi se intampla un rau, atunci par sa coboare toate relele din pod, parca dintr-odata, intr-o avalansa declansata din neant? Si oricum ai incerca sa lupti cu asta, cu tot optimismul posibil, ele nu vor sa-si inceteze invazia? Mh.

Anyway, a fost etapa schimbarilor majore la care am fost supusa, cele mai multe fiind cele care vin, inevitabil, odata cu varsta :). Printre altele, m-am angajat, ca laborant foto. Read the rest of this entry »

Visez foarte des ca zbor.

Un zbor linistit, relaxant; plutesc usor deasupra drumului, sau, daca ma urmareste vreun raufacator (intalnesc foarte des de-astia prin visuri), atunci ma fortez sa ma ridic mai sus, uneori depasesc chiar acoperisuri de bloc! Dar, de fiecare data, e un zbor frumos, lin, e un dans ca al porumbeilor jucausi, ma propulseaza cativa centimetri mai sus de vijelia psihologica care sfarteca minti limpezi in fiecare zi. Intotdeauna dorm profund si ma trezesc cu zambetul pe buze - am visat din nou ca zburam.

O data pe an, se intampla minunea - some dreams do come true!

Imi iau cateva secunde de ragaz, ma uit hipnotizata la marea de alb pufos, la peisajele extraordinare, inchid ochii, trag aerul pur in plamani, aerul care n-are miros - ca un cec in alb, pe care il completezi cu ce (cat) vrei tu: eu il completez cu miros de brad si fulgi stilizati de zapada, plutind deasupra vreunui zburator grabit; dar stai! Fulgii nu sunt stilizati: asa cum ii desenam noi in forma de stelute, asa si sunt in realitate! E nesfarsita imaginatia naturii.

The Killers - Human

Un salt mic in sus si zborul a inceput… Vantul bate tare cat sa strapunga usor porii, zapada sarita din jur de la impact ma loveste suav pe fata si imi impodobeste cateva fire de par; cu zambetul pe buze si cu o melodie agitata, de triumf, in minte, incep sa fac concurenta vantului. Mi-au crescut aripi, doar ca nu pe omoplati, sunt niste aripi mai speciale :). Ele ma poarta intr-un dans minunat, Read the rest of this entry »