This is not a love story. This is a story about love.
WOW! E unul din cele mai bune și down to Earth filme pe care le-am văzut vreodată! Chiar citisem un articol azi pe tema asta… 
Interesant cum ești naiv destul să crezi că Read the rest of this entry »
Niciodata sa nu uiti cine esti, care iti sunt visele, lucrurile in care crezi si lucrurile care iti fac inima sa bata intr-un ritm alert si o coloreaza in toate culorile fericirii. Jumatatile de masura sunt ucigasele sentimentului de implinire, sunt franele, sunt lamele care taie aripile ce te duc spre locul in care zambetul troneaza peste intreaga ta fiinta. Superficialitatea si gandul ca “this is as good as it gets” sunt cele care ne opresc din drumul spre “i’m so happy i want to scream”. Hai sa visam… si hai sa dam voie viselor sa devina realitate. (NTS)
E frumos sa urmaresti de la cap la coada o poveste de dragoste. E frumos sa suspini vazandu-i, fie ca sunt protagonistii tai preferati dintr-o carte, un film, vecinii tai de bloc, doi amici buni sau chiar prietenul tau cel mai bun, indragostit; fie o proiectie de-a ta intr-un paralel univers, intr-o poveste ireala, magica, out of this world.
Se iubesc, sunt copilarosi, se alearga pe strada, se tin in brate cu orele, se privesc in ochii jucausi uitand de ei, le tremura vocile, le tremura mainile. Isi fac cadourile cele mai dragute si inocente, nu pot suporta gandul ca sunt intr-un loc fara celalalt si luna ii gaseste, in fiecare seara, imbratisati, pe o banca intr-un parc deosebit prin prezenta lor, luna bucuroasa sa le fie martor unic al fericirii.
Sunt tineri prin suflet, sunt cei care fac lumea frumoasa, pentru ca ei contribuie la echilibrul emotional al lumii. Avem nevoie de ei.
Tudor Gheorghe - Antiprimavara
degeaba vine primăvara…
atata iarnă e in noi…
…că martie se poate duce
cu toţi cocorii înapoi…
în noi e loc numai de iarnă, Read the rest of this entry »
Salamandra se apara atunci cand ii atingi coada. Ii da drumul, din disperare, din instinct d supravietuire! Si fuge in padure. Si in cateva zile… coada ii creste la loc. Se regenereaza! Si n-o deranjeaza coada noua.
Debussy - Clair De Lune
Treceam, intr-o zi cu soare mult si viu, pe o straduta, si coboram niste scari. Pe langa mine, in directie opusa, se lupta cu scarile un copilas care fredona ceva (sau vorbea singur, se certa, nu stiu exact) si incerca sa-si urce bicicleta micuta pe ele. El, omulet de un metru sau mai putin, era tare incurcat si suparat ca nu avea destula putere sa se descurce singur. Cred ca era suparat pe el…
I-am luat bicicleta dintre manute, am ridicat-o (nu era foarte usoara) si am urcat-o pe scari. El s-a impotrivit initial, nu si-a luat privirea de la ea, dar s-a bucurat sa o vada ajunsa la destinatie - acolo sus, de unde urmau sa-si continue aventura impreuna.
Nu mi-a multumit, nici nu ma asteptam :). Nu stiu daca i-am facut bine. Va sti data viitoare cum sa isi urce bicicleta? Sau va mai fi cineva care sa-l ajute, cu toate impotrivirile lui?…
Pana atunci, el va fi mare, si mai puternic, se va impotrivi mai strasnic la tentativele altora de a-l ajuta. Ii va lasa, totusi?
Nu suntem singuri. La orice pas, e cineva binevoitor gata sa ne ofere neconditionat un ajutor cat de simbolic, un imbold cat de mic, indeajuns sa ne aduca bicicleta, mult mai grea decat noi, sus pe scari; scarile, care sunt si ele mult mai mari decat noi. Ramai surprins cat de bine poate face cand cineva iti ia greutatea din brate cu un zambet pe buze, fericit ca te poate ajuta.
Oamenii… sunt si buni. Sunt situatii in care trebuie sa dam drumul mainilor, sa admitem ca ne depasesc imprejurarile… si mai mult decat atat, sa ajutam si noi. Orice zambet pe care-l provocam face Pamantul un loc mai bun, creeaza o melodie calma si calda in sufletele noastre.
Cred ca par tare naiva :). Uneori ma gasesc atat de visatoare… Asa de bine e sa stii ca sunt oameni apropiati carora le e mai mare dragul sa te ajute :).
…I guess.”
Scena in care Jenny regaseste casa in care i-a fost pecetluit drumul vietii, si se razbuna pe ea, pentru tot raul care i-a urmat in viata, e atat de sugestiva… Si atat de intensa si plina d emotie. Se simte (eu una stiu ca am simtit) toata frustrarea pe care a adunat-o atat de mult timp in adancul sufletului ei.
Curios si interesant e cum isi pastreaza, in fiecare moment al vietii ei mizerabile, asa o alura boema, hippie-like. Micile incursiuni in tentativele ei de sinucidere sunt graitoare pentru suferintele ei, si cu toate astea, scenele astea, adunate cu tacerea si discretia ei, si calmul (aparent) cu care paseste mai departe prin destinul ei, o fac sa para totusi puternica, dar foarte debusolata.
There’s something magical… about Forrest Gump.
Precizare: Articolul contine spoilere si n-as vrea sa stric cuiva placerea de a descoperi singur/a filmul. Deci nu continuati sa cititi daca nu l-ati vazut :). Eu il recomand cu caldura.
E un basm, eu asa l-am simtit… Read the rest of this entry »
Visez foarte des ca zbor.
Un zbor linistit, relaxant; plutesc usor deasupra drumului, sau, daca ma urmareste vreun raufacator (intalnesc foarte des de-astia prin visuri), atunci ma fortez sa ma ridic mai sus, uneori depasesc chiar acoperisuri de bloc! Dar, de fiecare data, e un zbor frumos, lin, e un dans ca al porumbeilor jucausi, ma propulseaza cativa centimetri mai sus de vijelia psihologica care sfarteca minti limpezi in fiecare zi. Intotdeauna dorm profund si ma trezesc cu zambetul pe buze - am visat din nou ca zburam.
O data pe an, se intampla minunea - some dreams do come true!
Imi iau cateva secunde de ragaz, ma uit hipnotizata la marea de alb pufos, la peisajele extraordinare, inchid ochii, trag aerul pur in plamani, aerul care n-are miros - ca un cec in alb, pe care il completezi cu ce (cat) vrei tu: eu il completez cu miros de brad si fulgi stilizati de zapada, plutind deasupra vreunui zburator grabit; dar stai! Fulgii nu sunt stilizati: asa cum ii desenam noi in forma de stelute, asa si sunt in realitate! E nesfarsita imaginatia naturii.
The Killers - Human
Un salt mic in sus si zborul a inceput… Vantul bate tare cat sa strapunga usor porii, zapada sarita din jur de la impact ma loveste suav pe fata si imi impodobeste cateva fire de par; cu zambetul pe buze si cu o melodie agitata, de triumf, in minte, incep sa fac concurenta vantului. Mi-au crescut aripi, doar ca nu pe omoplati, sunt niste aripi mai speciale :). Ele ma poarta intr-un dans minunat, Read the rest of this entry »
