Hiccups

Bird York - In the deep

(…)

Adio, port…

Adio, cuib de veselie trecatoare…
Adio, cabareturi…
Adio, dansatoare…
Adio, ciocnet de pahare…
Adio, tot ce-a fost…
Adio!…

De-acum, pornim…
Pornim din nou…
Pornim!…
Si-n urma noastra, marea
Isi impleteste respirarea
Cu al sirenelor ecou —
Eternul nostru semn de intrebare!…
Iar mai tarziu
Sarmnul port
Abia-si mai lamureste-n zare
Conturul alb,
Ca si-un cavou
Din care mortii-ncep sa-nvie!…
Si bricul nostru-i primul mort
Care-a-nviat,
Invesmantat
In alb,
De sus si pana jos,
Ca si Cristos!…

Suntem departe —
Da… departe!…
Si vantul marii ne saruta
Pe frunte,
Pe obraji,
Pe gura…

Si parca ne cunoaste, vantul —
Cu nevazutele lui brate ne-arata drumul
Si ne-nvata
Sa ne ferim de sfatul zarii,
Caci zarea-i vesnic prefacuta…
Si-apoi ne lasa cand pricepe
Ca noi i-am talmacit cuvantul!…

Plutim spre rasaritul lumii,
Plutim spre prima dimineata!…
Si bricul alb
Sfasie-n doua covorul apelor albastre,
Lasand in urma lui o dara de spuma creata,
Ce se-ntinde
Ca si o punte nesfarsita,
Pe care sufletele noastre
Se vor intoarce-acasa-n ziua
Cand uraganele ne-or vinde!…
Si-asa, pluti-vom toata ziua…
Si-asa, pluti-vom noaptea toata…
Si-asa, pluti-vom vreme multa —
Caci “prea multa“ nu e niciodata,
Cand ne-ndreptam spre “Insula enigma“,
In care nu stim nimeni inca, ce va fi —
Dar stim cu totii ca-ntr-o buna zi,
Noi, cei nascuti din tata-n fiu navigatori,
Vom acosta la randul nostru-nvingatori…

(I. Minulescu, Spre insula Enigma)