Hiccups

Bird York - In the deep

(…)

Adio, port…

Adio, cuib de veselie trecatoare…
Adio, cabareturi…
Adio, dansatoare…
Adio, ciocnet de pahare…
Adio, tot ce-a fost…
Adio!…

De-acum, pornim…
Pornim din nou…
Pornim!…
Si-n urma noastra, marea
Isi impleteste respirarea
Cu al sirenelor ecou —
Eternul nostru semn de intrebare!…
Iar mai tarziu
Sarmnul port
Abia-si mai lamureste-n zare
Conturul alb,
Ca si-un cavou
Din care mortii-ncep sa-nvie!…
Si bricul nostru-i primul mort
Care-a-nviat,
Invesmantat
In alb,
De sus si pana jos,
Ca si Cristos!…

Suntem departe —
Da… departe!…
Si vantul marii ne saruta
Pe frunte,
Pe obraji,
Pe gura…

Si parca ne cunoaste, vantul —
Cu nevazutele lui brate ne-arata drumul
Si ne-nvata
Sa ne ferim de sfatul zarii,
Caci zarea-i vesnic prefacuta…
Si-apoi ne lasa cand pricepe
Ca noi i-am talmacit cuvantul!…

Plutim spre rasaritul lumii,
Plutim spre prima dimineata!…
Si bricul alb
Sfasie-n doua covorul apelor albastre,
Lasand in urma lui o dara de spuma creata,
Ce se-ntinde
Ca si o punte nesfarsita,
Pe care sufletele noastre
Se vor intoarce-acasa-n ziua
Cand uraganele ne-or vinde!…
Si-asa, pluti-vom toata ziua…
Si-asa, pluti-vom noaptea toata…
Si-asa, pluti-vom vreme multa —
Caci “prea multa“ nu e niciodata,
Cand ne-ndreptam spre “Insula enigma“,
In care nu stim nimeni inca, ce va fi —
Dar stim cu totii ca-ntr-o buna zi,
Noi, cei nascuti din tata-n fiu navigatori,
Vom acosta la randul nostru-nvingatori…

(I. Minulescu, Spre insula Enigma)

A fost suficient cat sa imi insenineze ziua, care a fost si ea la randul ei foarte placuta! M-a transpus intr-o stare de fericire rezultand intr-un zambet larg si destul de energic, cat sa imi ajunga sa il impart  :)

Nu am rezistat, nu am putut sta in autobuzul in care m-am urcat, si am coborat la urmatoarea statie. Cu Jason Mraz si ale lui minunatii in ureche, am plutit pe strada zambind tuturor care au trecut pe langa mine, si am avut impresia ca generez cate un colt de zambet pe fata fiecaruia. Sau poate mi-am imaginat?

Oricum, cat de frumos ar fi? Sa generam un sir-domino de zambete. Avem nevoie de asta.

Eram in centru, si am vazut un mim imbracat tot in alb, cu o floare mare roz in mana, facea cu ochiul tuturor si trimitea pupici. Pentru ca imi plac tare mult manifestarile astea (desi tot un fel de cersetorie reprezinta, dar macar te fac sa zambesti), i-am pus un ban in cosulet. Mi-a atras atentia sa ii ating cu degetul mana. Si atunci, hocus-pocus…

… am primit o bombonica, cu umplutura de fericire.