Visez foarte des ca zbor.
Un zbor linistit, relaxant; plutesc usor deasupra drumului, sau, daca ma urmareste vreun raufacator (intalnesc foarte des de-astia prin visuri), atunci ma fortez sa ma ridic mai sus, uneori depasesc chiar acoperisuri de bloc! Dar, de fiecare data, e un zbor frumos, lin, e un dans ca al porumbeilor jucausi, ma propulseaza cativa centimetri mai sus de vijelia psihologica care sfarteca minti limpezi in fiecare zi. Intotdeauna dorm profund si ma trezesc cu zambetul pe buze - am visat din nou ca zburam.
O data pe an, se intampla minunea - some dreams do come true!
Imi iau cateva secunde de ragaz, ma uit hipnotizata la marea de alb pufos, la peisajele extraordinare, inchid ochii, trag aerul pur in plamani, aerul care n-are miros - ca un cec in alb, pe care il completezi cu ce (cat) vrei tu: eu il completez cu miros de brad si fulgi stilizati de zapada, plutind deasupra vreunui zburator grabit; dar stai! Fulgii nu sunt stilizati: asa cum ii desenam noi in forma de stelute, asa si sunt in realitate! E nesfarsita imaginatia naturii.
The Killers - Human
Un salt mic in sus si zborul a inceput… Vantul bate tare cat sa strapunga usor porii, zapada sarita din jur de la impact ma loveste suav pe fata si imi impodobeste cateva fire de par; cu zambetul pe buze si cu o melodie agitata, de triumf, in minte, incep sa fac concurenta vantului. Mi-au crescut aripi, doar ca nu pe omoplati, sunt niste aripi mai speciale :). Ele ma poarta intr-un dans minunat, Read the rest of this entry »
