Hiccups

Am primit aseara scrisoarea Mosului catre mine (desi eu nu i-am scris…):

“Draga Anca,

Mosu a auzit si despre tine numai lucruri frumoase anul acesta. Ma bucur foarte mult ca nu iti este niciodata frica sa iti arati sentimentele, ca iubesti, ca esti copilaroasa… dar si foarte serioasa atunci cand trebuie.

Vreau sa stii ca lista mea cu copii cuminti chiar exista… iar tu ai un loc special in ea. Pentru copiii ca tine Mosu a pus deoparte tot ce e mai bun si mai frumos… deoarece meritati… dar fiecare lucru vine la momentul potrivit! Pana atunci eu am o singura rugaminte la tine: sa ramai exact asa cum esti… un sufletel colorat, plin de vise si iubire.

Spiridusii mi-au pregatit sania… trebuie sa te las acum pentru ca eu si renii mei avem un drum foarte lung de facut in aceasta Noapte Magica…

Iti doresc un Craciun fericit, Anca! Sa te bucuri de fiecare clipa alaturi de cei dragi pe care stiu ca ii iubesti foarte mult.

Te saruta si imbratiseaza cu drag,
Mos Craciun

Multumesc Mosule… multumesc din suflet!

Craciun fericit tuturor!

N-am vrut eu foarte mult sa scriu postul asta, dar un articol de “news” de pe devART m-a fermecat pur si simplu.

E o cineva (ca e o ea), care a selectat din pozele de pe devART si a definit 3 feluri de a iubi:

1. WILD

Si aici, preferatele mele:

2. BEAUTIFUL.. and childish

Asta mi se pare cea mai si cea mai sincera… E genul de poza din care vezi cat de mult se iubesc, dar esti constient ca ei de fapt se iubesc si mai mult decat ai crede: Read the rest of this entry »

Sa fii copil e-un lucru serios,
Nimic pe lume nu-i mai frumooos!…
Niciun minut nu stai pe loc…
Poti sa zambesti si ai noroc,
Sa fii copil, viata-i un joooc…

Cine isi aduce aminte de melodia asta e clar ca stie despre ce vorbesc si cred ca ii trezeste aceleasi sentimente ca si cele pe care mi le trezeste mie… Aww-like

E melodia copilariei mele! Si imi e atat de ciuda ca pe tot internetul asta lung si lat si plin de tampenii inutile, nu exista melodia asta pe niciunde… O data sa o mai ascult si m-ar insenina instantaneu. Mi se pare ca fiecare cuvant al melodiei imi presara dulce in inima, atat imi e de draga.
Mi-e dor, tare dor, de melodia asta si de Abracadabra, de Magicianul.. Eu pot, eu sunt Magician…

Imi aduc aminte videoclipul, era cu cei din echipa Abracadabra (btw, inafara de Dana Rogoz nu mai tin minte numele niciunuia din ei.. Maybe that would help? :-?), si mi se pare ca erau adolescenti (17-18 ani) si il tin minte pe tipul cu tunsoare bob, brunet, care se dadea intr-un carusel parca. :-<

Mi-e dor de copilarie, de inocenta! Nimic pe lume nu-i mai frumos…

Marian Ralea - Eu pot, eu sunt Magician

P.S. O chestie dragutza e ca, umbland cu Gugal prin site-uri/bloguri in cautare dupa melodia sus mentionata, am descoperit o gramada de nostalgici, dupa perioada “Abacadabra”, “Arlechino”, “Bebel cel uratel”:p,”Magicianul” …si era si partea aia cu ceva vrajitoare pe care tot Ralea o interpreta:P intr-adevar, a fost un “fenomen” care ni s-a implantat tuturor in suflete si ne-a marcat, oaecum copilaria. Ce drag mi-ar fi sa revad careva emisiune

Later edit - a aparut pe youtube! 8->

As vrea tare mult sa imi explice cineva povestea asta cu premiile in ploaie de la Cosmote!

Nu ma deranja cat timp am tot primit mesaje idioate din sfera “FELICITARI esti castigatorul unui mare frigider oferit cu caldura de Cosmote la implinirea a <insert random number> ani de existenta. Da un mesaj de confirmare la 0766SUCKER“.. Chiar ma distrau, mai ales ca nu ratez vreunul ca sa raspund cu chestii de dulce celui care mi-a trimis mesajul Ma gandeam ca, eu stiu, o fi careva rau plictisit care se simte si singur pe deasupra si s-a saturat sa tot trimita mesaje pentru aflare a costului, la 1515, si vrea diversitate in Inbox, colectie personala, eu stiu.. Ca si aia cu timbrele. Mh, acceptabil! Si-asa de la Cosmote ai mesaje cu caru’, eu una niciodata nu apuc sa ating fabulosul numar de 500 de mesaje care imi sta la dispozitie. Nici macar 100!

DAR! Astazi mi s-a intamplat o chestie mai ciudata, si o scriu aici pentru ca ma gandesc ca poate i s-a mai intamplat cuiva si stie carei şpilu’.

Primesc un apel de la un numar privat, si, raspunzand, aud o voce serioasa de barbat, cam de vreo 35-40 ani. Incepe tipul sa imi indruge cum ca e de la Cosmote si ar vrea sa imi puna cateva intrebari. Cu o reticenta  serioasa, ii raspund la ele, pentru ca nu am priceput inca despre ce e vorba si sunt curioasa. M-a convins oarecum faptul ca avea o voce serioasa, exprimare politicoasa, asa cum sunt astia de pe la serviciile de relatii cu clientii. Ma intreaba daca am abonament sau cartela, daca sunt titularul abonamentului, persoana fizica sau juridica, care e taxa abonamentului, de cat timp am abonamentul, etc i-am raspuns la astea cu minimul de informatii cu putinta.

Si urmeaza bomba: imi spune ca m-a intrebat toate astea pentru ca reteaua Cosmote face 8 ani de existenta pe piata nush care (ca romaneasca nu ar avea cum - dar cred ca tocmai asta a zis :P); si acum incep fanteziile: ca au fost selectati 200 de abonati din intreaga retea din Romania, si eu sunt una din fericitii alesi.  Chipurile, ma asteapta un pachet care contine un Nokia N95, o cartela cu 25 euro, de consumat pana la sfarsitul anului, reincarcabila, bineinteles, dupa consumare. Si… on top of it, creme de la creme, ma mai asteapta si o bancnota, “simbolica” (am citat din dumnealui), de vreo 500Euro! (!!!)

Poate daca ar fi ramas la acel Nokia si cartela, I would have buyed it si probabil i-as fi dus planul diabolic pana la capat si ar fi ras tembelul si cu c*ru’ de mine. Dar. 500 de euro.. Hai.. permite-mi sa nu fiu tampita.

I-am zis “OK, si eu ar trebui sa rad acum? Asta-i un banc, asa-i?”. Read the rest of this entry »