(reclama gratuita la Orange - nu, n-am Orange pentru ca nu-mi place reteaua :P)
Catalin Vasii a primit o leapsa care i-a placut si pe care a dat-o mai departe cui a vrut, mainly. Eu sunt acum in dispozitie de a indeplini leapsa (actually, vreau eu:)) si, desi nu am de gand sa ma exprim la fel de poetic si frumos cum s-a exprimat el, si cei care au luat “leapsa” de la el, vreau sa dau si eu drumul gandurilor mele de acum 
Sunt… cappuccino-ul cremos (cu lapte), Jacobs cu bucatele Milka, pe care-l beau in diminetile cand reusesc sa ma trezesc pentru cursuri, sunt cutele de pe fata mea dupa o noapte in care am dormit neintoarsa (cele 4-5 ore asa), sunt drumurile mele preferate cu 33/43 la orice ora din zi, sunt expresiile faciale, bârfele, afecţiunea, stresul, viaţa din autobuzele cu care calatoresc every single day, sunt rasetele isterice si refreshing ale prietenilor mei din liga, sunt stresul, munca si alergatura dinaintea evenimentelor importante pe care le organizam, sunt zambetele calme de pe fetele noastre la final, dupa ce totul ne-a reusit, sunt gesturile mici si dragute pe care le fac cei apropiati pentru mine…
…sunt pupicul si imbratisarea pe care mi le da mama cand ma vede, sunt imbratisarile tuturor oamenilor dragi mie, sunt teambuilding-urile in care merg cu o parte din oamenii dragi mie :), sunt sedintele infernal de lungi care duc inevitabil la discutii de calmare a portarului, sunt chefurile cozy si reincarcatoare de baterii, tot cu ei, sunt nebunia dinaintea examenelor, cu invatatul pe sistem “ingrasa porcul ca mai sunt 3 ore”, sunt blogurile pe care le citesc la orice ora din zi pentru un “boost” de cuvinte frumoase si un sentiment linistitor cum ca oamenii mai pot gandi si frumos, sunt blogul meu, oala mea de aruncat ganduri si poze…
…sunt toamna…cu covoare galbene prin parc (galbenul e o culoare asa frumoasa!) si copaci stufosi cu frunze galbene, sunt discutiile lungi, cu cineva drag… sunt povestile oamenilor fericiti, sunt norii pufosi si multi de pe un cer shiny intr-o zi calma de toamna, sunt “terapiile” la telefon :P, sunt catelul de la coltul blocului care da din codita doar cand ma uit la el si isi pune in functiune ochii umezi si calmi, sunt Doci… care anunta intreg blocul ca ajung acasa si nu-si mai incape in piele de fericita cand ma vede, si se intoarce cu rotile in sus ca sa o mangai pe burtica…
…sunt toti prietenii mei, care ma fac sa ma simt iubita, sunt tot ce mi-a reusit pana acum, sunt lucrurile in care cred, sunt… sunt… o norocoasa.
* Cu asta mi-am incheiat leapsa “and this goes out to all my dear ones…”
