Hiccups

(Gnarls Barkley - “Who’s gonna save my soul”)

nu-i asa, ca de fapt, e povestea clasica?

foarte frumos clipul. arta.

via

The Dark Knight
cu spoilere, fara rusine

Bai, frate. Ce FILM! :O

“To prepare for his role as the Joker, Heath Ledger lived alone in a hotel room for a month, formulating the character’s psychology, posture and voice (the last one he found most difficult to do). He started a diary, in which he wrote the Joker’s thoughts and feelings to guide himself during his performance. He was also given Alan Moore’s comic “Batman: The Killing Joke” and “Arkham Asylum: A Serious House on Serious Earth” to read. Ledger also took inspiration from A Clockwork Orange (1971)’s Alex and Sid Vicious.” (imdb trivia)

Deci de acolo interpretarea su-per-ba!
Capodopera. Discursurile si interventiile Joker-ului..priceless. Eram cu zambetul pe buze de fiecare data cand aparea in scena. Genial tipul. (are legatura filmul asta pana la urma cu moartea lui heath ledger, l-o fi influentat rolul? ca zau ca a intrat in pielea joker-ului, ceva de speriat!)

Ce replici in film, ce situatii, ce scene, ce actori. Ce rasturnari de situatii, ce solutii, ce final. Cu totul neasteptat.
Recunosc ca nu ma atragea deloc ideea de “batman”, mai mult din cauza lui Jack Nicholson, care in rolul Joker-ului nu mi-a placut niciodata.

Gambol: [to The Joker] Give me one reason why I shouldn’t have my boy here rip your head off.
The Joker: How about a magic trick?
[pulls out a pencil and sticks it upright into the table]
The Joker: I’m gonna make this pencil… disappear.
[Gambol's thug walks over to kill The Joker, who slams his face into the pencil and kills him]
The Joker: Ta-daa! It’s… gone!

:))) perfecta intrare

Scena cu Joker-nurse, so freaking hilarious! :))) Sick joke! Umor macabru si totusi fin, in tot filmul. *dreamy*

Si Bale!.. aahhh, face un rol superb si el. Cu vocea lui deep cu tot.
Mi s-a parut totusi ca tinea prea mult :)) cand credeai ca se termina, ups, there’s more! Dar adevarul e ca nu voiam sa se termine. Therefore, i’ll re-watch it over and over again, pana invat toate replicile din film! Pentru ca rupe tot. Tot ce am vazut lately. M-a tinut lipita de scaun 2 ore jumate.
Ca de obicei, Morgan Freeman de mare efect, pana si intr-un rol secundar isi pune amprenta pe film si-l face si mai genial. Read the rest of this entry »

Suntem o turma.

Nu-i asa ca, fara sa iti dai seama, te lasi influentat de ce-i in jurul tau, si ajungi sa copiezi ce vezi pana ajunge sa devina parte din tine, parte integranta din personalitatea ta? Poate fi ceva ce iti place, sau ceva ce iti displace profund. Trebuie doar sa fie ceva ce ti se implanteaza suficient de adanc in constiinta, incat sa “adopti” respectivul lucru ca fiind al tau, fara ca macar sa iti dai seama.

Practic, e o chestie ok, atata timp cat esti inconjurat de oameni de valoare, oameni de la care ai ce invata si ai gesturi si atitudini bune de “imprumutat”. It’s a natural thing, e parte din procesul firesc al maturizarii, al trecerii prin viata, acumuland experienta.
Insa, inteligent esti atunci cand ajungi sa filtrezi ce adopti din comportamentele si faptele celor din jur, pentru ca, ei bine, asta ne deosebeste de maimute, in the end.

Mi s-a intamplat de nu stiu cate ori pana acum sa copiez din gesturile, tonurile vocilor, modurile de reactie, faptele celor din jur, apropiati sau nu. Incepand chiar de cand eram (mai) copil.

Spre exemplu, in scoala generala eram fascinata de felul in care colega mea de banca si prietena mea, Alina, scria litera “f”, cu bucla. A fost o treaba voita cand am inceput sa fac f-ul ca ea, si la fel cu alte litere, pur si simplu pentru ca imi placea cum scria. Asta s-a intamplat si mai incolo, si cu Andreea, imi placea foarte mult scrisul ei si ma trezeam (de data asta involuntar) adoptand incet stilul ei de scris, dar in detalii, nu scrisul cu totul.

Cred foarte mult in faptul ca atunci cand doi oameni (de sex opus, sau ma rog, depinde de orientare) petrec foarte mult timp impreuna si impart ceva sentimente si lucruri, ajung sa semene. Acum chiar la aspect fizic nu Dar in comportament si gesturi categoric. Mi s-a intamplat, lucru pe care eu nu l-am constientizat pana cand o alta persoana mi-a spus de gesturile asemanatoare cu ale lui: expresii ale fetei, expresii in vorbire, dar lucrurile s-au cam oprit aici.

Mai exista si categoria celor care adora pana la stele o anumita celebritate si ajung sa se imbrace si/sau sa vorbeasca in stilul ei, ceea ce e cam lame si denota lipsa de personalitate, dar tot de influente vorbim, chiar daca lucrurile se intampla cu voia “fanului” in discutie.

Mama si/sau tatal, sunt oameni de la care, generally speaking, ai lucruri de invatat, poate de la unul din parinti simti ca vrei mai mult. Atunci cand te nasti, oricum, vii la pachet cu genele unuia din ei majoritare, deci preiei destul de mult din comportamentul parintelui respectiv. Eu stiu ca imi doresc foarte mult sa fiu ca mama mea, in multe aspecte. Si sunt, dar nu in totalitate. Talk about facing nature, fighting, actually

***

Nu stiu, totusi, cat de multa lume analizeaza in detaliu comportamente de-ale oamenilor si le imparte in bune/rele, cam cum fac eu. I’m a freak. :-S In mod constant fac comparatii cu oamenii respectivi (am ajuns sa fac treaba asta chiar involuntar) si incerc sa vad unde ma situez eu, pentru ca dintotdeauna am vanat echilibrul in tot ce am facut, si vreau sa mi-l pastrez si in atitudine. Mi-e frica de penibil, si pentru asta am nevoie si de exemple pozitive, dar si de exemple negative around me. Am nevoie de extremele astea ca si cum ar fi doi magneti care se resping si eu in mijlocul lor - ca sa ma tina safe. And it really helps a lot. Poate si din cauza ca imi umbla neuronii cam mult… Si rotitele mele muncesc de dimineata pana seara, dand interpretari la tot ce misca. Imi si imaginez, o masina de tesut

Si, suntem frati cu maimutele au ba?