…mediocritate
MEDIÓCRU, -Ă, mediocri, -e, adj. 1. Care se află între două limite extreme, mijlociu, potrivit; care nu iese din comun, nu se evidenţiază prin nimic, modest, banal. 2. Lipsit de inteligenţă, de capacitate ori cultură, de spirit; fără valoare. [Pr.: -di-o-] – Din fr. médiocre.
Ca intotdeauna cand am ceva important de facut, gasesc altceva mai bun, si acum sunt intr-o stare numai buna sa vorbesc despre asta, yay 
Mediocritatea - dintotdeauna am urat-o si mai mereu m-am ferit de ea. Am facut tot posibilul ca, in imposibilitatea excelarii in anumite domenii, sa nu aleg capatul celalalt, al lipsei totale de interes si rezultatelor jenante, ci sa fiu un strop mai sus decat the average.
When I was just a little girl? De mica am fost o perfectionista - sau, pe vremea cand eram mica, eram asa.
Aveam cele mai frumoase si bine intretinute caiete, totul aranjat, desene dragutze (majoritatea facute de mama), poze lipite, fara colturi indoite. Luam premiile cele mai mari, era dezastrul de pe lume sa ma vad cu un -10 la ceva materie; eram eu, exigenta cu mine insami - nu-mi puteam permite sa cobor stacheta.
Faceam oracole (si completam, ale mele sau ale altora), si la intrebari gen “care-s masinile tale preferate”, “ce actori preferi”, “ce mancare preferi”, raspunsurile mele nu erau niciodata ca ale celorlalti. Erau multi care raspundeau “mai multi, mai multe” - pentru mine expresiile astea doua lipseau complet. Eram eu, cu ganduri cat mai diferite decat ale celorlalti - chiar daca on the inside ele erau, evident, ca ale lor, ca doar eram de aceeasi varsta si faceam o gramada de lucruri impreuna - , le “fabricam” eu in asa fel incat sa fie diferite. Uram sa fiu “la pachet”, “in turma”, sa go with the flow.
Intotdeauna m-am raportat totusi, la ce era in jurul meu, intotdeauna am incercat sa fiu one step ahead, dar nu prea mult, nu sa excelez, doar sa fiu ( [best/2] + 1 ), asta in termeni matematici; cui ii sunt familiari, stie despre ce vorbesc.
And here I am, intr-o situatie in care sunt eu, cu aceleasi ganduri, aceleasi rezultate, poate acelasi “where the heck do I go?” cu ale majoritatii… M-am cufundat in ea… Unde am disparut? Unde mi-a disparut exigenta si ambitia de la 7 ani cand doar coronita o vedeam in fata ochilor? De ce am lasat garda jos?…
Se zice ca o usa inchisa iti deschide altele (asta raportat la un eveniment recent prin care am trecut) - astept usa/usile acelea, sa le aud macar ca scartaie putin, ca sa stiu sa incep sa le caut. Trebuie sa ma misc, sa ma motivez singura, just like I did when I was little - who else will?
