January 30th, 2008
…ca al tau cosmar incepe, de fapt, atunci cand te trezesti?
Ca afara e atat de rece si neprimitor, si lumea e atat de seaca si ca nu ai nici un loc in ea? Ca orice privire a cuiva te doare, pentru ca e indiferenta, pentru ca nu exista vreuna care sa poata patrunda, odata cu omul, in sufletul tau, pentru a umple golurile din el? Ca esti inconjurat de multi oameni si zambete, dar de fapt tu nu esti intre ei? Ca intre ei se afla de fapt o proiectie a ta, asa cum o vor ei? Cum te vor ei sa fii? Un “tu” mulat dupa dorintele lor, dupa patratelele pe care trebuie sa le bifezi pentru a te putea integra in grupul lor?
Ca drumul pe care il parcurgi in fiecare zi e o rutina? E un joc al monotoniei, care te duce spre banal, spre mediocru, spre o fiinta fara substanta, dar cu porniri mecanice, cu gandiri programate, cu gesturi by default? Ca lucrurile pe care le faci in fiecare zi sunt de fapt lucrurile pe care nu le-ai fi facut in veci, daca ti-ai fi urmat instinctele? Dar te-ai complacut in ignoranta?
Ca fiecare zi e inca una de bifat in sirul lung al celor fara de soare, fara de satisfactii, ca la sfarsitul ei te gandesti ce scop ai pe lumea asta si nu gasesti nici unul? Nici macar unul!
Ca singurul zambet sincer pe care il primesti e cel al babei schizofrenice de la 2?
Ca singurele persoane care te intelegeau au luat-o pe alt drum decat al tau, pentru ca au ajuns sa te inteleaga prea bine?
Ca vorbele tale sunt shallow, zboara mai repede decat puful unei papadii uscate, in neant? Ca nu esti apreciat, ca opiniile tale sunt la acelasi rang cu ale unui oarecare, fie el chiar un necioplit?
Ai simtit vreodata ca nu apartii lumii asteia, ci esti un “tu” detasat dintr-o lume cu totul alta decat asta in care te afli? Si fiecare clipa petrecuta in asta iti sfasie cate un cm2 din fiinta ta uscata si pustiita deja de la atata superficialitate si cruzime din jurul tau?
Ai simtit vreodata nevoia sa dispari, fara a fi macar observat (nu ca asta ar fi o problema)?
Ah.. Eu nu. 
Dar trebuie sa fie tare naspa :-S
January 23rd, 2008
…ca baietii se maturizeaza?
Ah, they never grow up. Intotdeauna or sa le straluceasca ochii la vederea unei tipe blonde cu fusta scurta si maieu decoltat si mulat ( nici nu conteaza fatza, chiar imi zicea cineva: “cine se mai uita la fatza?” :)) - intr-un anume context) si or sa renunte la ce faceau ca sa se zgaiasca la respectiva, ignorand faptul ca gura deschisa si ochii pironiti intr-o directie evidenta ii va face sa arate ca niste bebelusi brainless care, zgaindu-se la mancarea lor preferata, au uitat sa si inghita. Pentru ei nu s-a inventat inca sintagma “a se uita cu coada ochiului”, ma gandesc ca subtilitatea nu e punctul lor forte.
Hai ca asta n-ar fi mare lucru.. se zgaiesc, ok. Din moment ce esti in public te astepti sa fii privita (privita mai obsesiv daca esti imbracata ca o bimbo, dar fiecare cu alegerile ei). Dar remarcile… Oh God. “Ce faci papushe?”, “Nu-mi dai si mie ce mananci?”, “Vai ce te-as…”. La auzul celei din urma imi vine sa ii mut capul celui care a zis-o ! Chiar asa niste fiinte instinctuale sunt baietii/barbatii astia?
Stiiiiu ca sunt exceptii, dar ce o fi asa de greu sa admiri in gand o fata care trece pe langa tine? Si gandurile sa le tii pentru tine? Cu ce te face mai bogat daca o oripilezi cu gandurile tale scarboase? Crezi ca te va accepta? Crezi ca iti va zambi, va veni la tine sa vorbeasca cu tine? Asta vrei?
Nici tu nu te astepti la asa ceva!
Atunci de ce ma deranjezi? De ce ma claxonezi? De ce fluieri dupa mine, idiotule?
January 21st, 2008
Niste reclame vechi, tare creepy, care circulau libere prin media in trecut:
O companie aeriana pakistaneza:
Read the rest of this entry »
January 5th, 2008
E o campanie initiata de WWF (World Wildlife Fund), pentru a trage niste semnale de alarma referitor la pericolele la care este expusa natura, respectiv animalele salbatice.
mai calitativa imaginea, aici: [link]
Guido Daniele e un body painter foarte priceput, priviti cat de frumoase sunt “creatiile” lui:
Read the rest of this entry »
January 3rd, 2008
De atatea ori mi se intampla sa vreau din rasputeri sa am o optiune de “rewind” la viata mea, sa dau inapoi si sa repar ce am facut gresit, sa folosesc alte cuvinte in locul celor care au ranit pe cineva drag, sa fiu in alt loc intr-un anumit moment, sa imi aduc aminte ca trebuia sa ii spun unui prieten ca ii sunt alaturi cu tot sufletul, pentru ca asa era, dar el n-a apucat sa auda asta de la mine; sa imi aduc aminte de ziua de nastere a tatalui meu, caruia am uitat sa-i urez tot binele din lume, doar pentru ca era dimineata si invatasem pana tarziu…; sa ma duc la bunicul meu, doua etaje mai sus de mine, sau macar sa deschid usa apartamentului cand l-am vazut intrand in bloc: fusese ultima oara cand l-am vazut in viata…; sa nu-i fi spus “porcule” bunicului meu, atunci in bucatarie 
; sa nu ma fi ciondanit asa de mult cu fratele meu, sa-i fi aratat mai des cat de mult il iubeam; sa fi spus la timp lucrurile care au intervenit in prietenia noastra si ne-au dezbinat; sa nu-mi fi dat drumul la gura in ziua angajarii, spunand unei concurente la post ca mi se pare ca angajatorul nostru isi face harem :)) ; sa fi fost mai indrazneata si sa fi luptat mai mult si mai eficient pentru un anume baiat; sa nu fi fost atat de prostuta, cu acelasi baiat 
; sa nu o fi tras atat de codite si sa nu-i fi tras scaunul colegei mele de banca din a 4-a, cand voise sa se aseze - privirile aspre ale colegilor mei si felul in care m-au evitat zilele urmatoare m-au sfasiat; si cate si mai cate… Read the rest of this entry »
